Principalul risc acoperit de o asigurare de viață este decesul asiguratului.

Pe lângă acesta, pot exista serie de clauze adiționale prin care se acoperă și alte riscuri:

• cele care conduc la cheltuieli medicale ;
• indemnizații pentru invaliditate temporară sau permanentă etc.

De despăgubiri beneficiază persoanele numite în contract de asigurat (beneficiarii).
Există și asigurări de viață care au o componentă de economisire (unit-link), parte din prima de asigurare putând fi economisită sau investită de asigurător și plătită asiguratului la expirarea contractului de asigurare sau poate fi plătită la momentul decesului asiguratului.
Pentru astfel de produse, legislația impune ca intermediarul în asigurări să facă o evaluare a cunoștințelor investiționale deținute de asigurat și a toleranței la risc a acestuia și să îi recomande doar acel(e) produs(e) de asigurare care se potrivesc cu profilul său de risc. Pentru o asigurare unit-link, există un risc investițional pe care asiguratul trebuie să și-l asume.

Fiind o asigurare facultativă, asigurătorii au dezvoltat foarte multe tipuri de asigurări, cu diverse tipuri de acoperiri, pentru a încerca să răspundă cât mai bine nevoilor asiguraților. De aceea este important să fie consultate cât mai multe oferte pentru a vedea care se potrivește cel mai bine celui care dorește să achiziționeze o astfel de asigurare.

Citiți cu atenție contractul de asigurare. Fiți atenți la riscurile incluse în contractul de asigurare, dar și la excluderile precizate. Este important să vă alegeți o asigurare adecvată nevoilor dumneavoastră individuale.

Analizați lista de costuri, comisioane etc. pusă la dispoziție de asigurător.
Fiecare asigurător are condiții diferite pentru o asigurare, iar clauzele suplimentare pot particulariza contractul de asigurare.

Viața nu are valoare, de aceea nu există o sumă asigurată standard pe care un potențial asigurat poate să o solicite unui asigurător atunci când încheie o asigurare de viață.

Mai mult, nevoile financiare se schimbă pe parcursul vieții și sunt particulare fiecărei persoane. Totuși, o sumă asigurată trebuie stabilită în contract.

Există două metode prin care aceasta se estimează:

• prin însumarea tuturor cheltuielilor pentru un număr de ani pe care beneficiarii le-ar putea avea în cazul decesului asiguratului
• sau înmulțind venitul anual cu un anumit număr de ani (ex. 2-3 ani).

Aceste metode de calcul sunt doar orientative pentru a estima eventualele nevoi financiare ale beneficiarilor în cazul decesului asiguratului, însă decizia asupra mărimii sumei asigurate rămâne la latitudinea fiecărui asigurat.

În funcție de suma asigurată se calculează apoi mărimea primei

Prima de asigurare pentru asigurările de viață depinde de foarte mulți
factori.

Cu cât o persoană este mai în vârstă sau perioada contractului de asigurare este mai îndelungată, costul asigurării va fi mai mare. Bolile preexistente, stilul de viață, precum și domeniul de activitate al persoanei care dorește să încheie o astfel de asigurare sunt luate în considerare în calculul primei de asigurare.

1. Asigurări de viață cu componentă de protecție – care oferă doar protecție împotriva producerii evenimentului asigurat, fără a asigura acumularea, respectiv economisirea de bani;
2. Asigurări de viață cu componentă de economisire – aceste asigurări de viață oferă protecție, cât și acumularea unor sume de bani, plătite la momentul  încetării contractului, beneficiarului sau contractantului, după caz. Acestea garantează o anumită sumă asigurată în cazul în care persoana asigurată supraviețuiește până la sfârșitul contractului. Această sumă poate fi suplimentată de participările la profit obținute pe parcursul contractului de asigurare;
3. Asigurări de viață cu componentă de investiție – cunoscute sub denumirea de Unit Linked, care combină protecția cu posibilitatea de a investi în diverse fonduri de investiții, alese în funcție de toleranța la risc a contractantului.

Asigurările de viață, spre deosebire de alte asigurări, se încheie pe o perioadă mai mare de 1 an. Ele reprezintă un instrument de planificare financiară pe termen lung și au o durată de valabilitate, de obicei, mai mare de 5 ani.

• Riscul acoperit: decesul persoanei asigurate din orice cauză
• Se face pe o perioadă fixă (ex.: 10, 20 sau 30 de ani).
• Orice modificare a stării de sănătate a persoanei asigurate pe parcursul contractului nu afectează valoarea primei de asigurare pentru protecția de bază
• Dacă persoana asigurată încetează din viață pe parcursul valabilității contractului de asigurare, beneficiarii vor primi indemnizația de asigurare, așa cum este ea definită în contractul de asigurare.
• La finalul perioadei  de valabilitate a contactului, dacă persoana asigurată este în viață, asigurătorul nu este obligat să achite niciun beneficiu (nu are componentă de economisire).
• Se folosește frecvent pentru protejarea familiei sau în situația achiziționării unui credit (ipotecare, imobiliar, de consum).

• Acoperă persoana asigurată pe toată viața (de obicei până la vârsta de 95 de ani sau mai mult).
• Riscul asigurat este reprezentat, la fel ca în cazul asigurării de viață pe termen limitat, de decesul din orice cauză, oricând pe durata contractului, situație în care, beneficiarii vor primi indemnizația în caz de deces, conform condițiilor contractuale.
• Poate avea și o componentă de economisire, care conduce la generarea unei anumite valori de răscumpărare dacă se dorește rezilierea contractului înainte de termen.

• Combină componenta de protecție  cu cea de economisire, prima de asigurare fiind defalcată într-o primă pentru supraviețuire și o primă pentru protecție
• În cazul decesului persoanei asigurate pe parcursul contractului – asigurătorul va plăti către beneficiarii asigurării indemnizația de deces
• În cazul supraviețuirii persoanei asigurate, la finalul perioadei de valabilitate a contractului, asigurătorul va plăti indemnizația de supraviețuire.
• Componenta de economisire a contractului generează implicit o valoare de răscumpărare în situația rezilierii acestuia înainte de termen, conform condițiilor contractuale.

• Părintele, în calitate de contractant al asigurării, plătește primele de asigurare, iar copilul primește bani la majorat pentru studii sau alte proiecte.
• Perioada contractuală este împărțită în două etape: prima etapă – contractantul plătește primele de asigurare; etapa a doua – beneficiarul primește de la asigurător rentele de studii.
• Dacă contractantul (părintele) încetează din viață, asigurătorul continuă să plătească primele de asigurare în locul lui, astfel încât copilul să beneficieze de suma promisă.
• acest tip de asigurare cuprinde și beneficiul de participare la profit, motiv pentru care, în situația rezilierii, asigurătorul plătește contractantului valoarea de răscumpărare.

• Anuitățile sunt tipurile de asigurări de viață în care beneficiile sunt plătite eșalonat de către asigurător, atâta timp cât beneficiarul (anuitantul) este în viață.
• Prima de asigurare poate fi sub formă unică sau prime eșalonate.
• Anuitantul, la o vârstă stabilită prin contractul de asigurare, primește o sumă periodică (lunar, trimestrial etc.).
• Acești bani sunt plătiți cât timp trăiește anuitantul (rentă viageră) sau pe o perioadă fixă (rentă fixă).
• Asigură un venit constant la bătrânețe.

• Produs care combină componenta de protecție, de bază, cu componenta de investiție.
• În cazul decesului persoanei asigurate, beneficiarii primesc indemnizația de deces.

• În cazul supraviețuirii persoanei asigurate, asigurătorul plătește valoarea generată de investiții și de eventualele depuneri suplimentare, după caz.
• Riscul investiției este suportat de contractantul asigurării.